Un spion la Curtea lui Carol I al României

Etichete

Carol I, Cornu, Emile Picot, Napoleon al III-lea, Printul carol, Romania

Scrisorile secrete ale lui Emile Picot, secretarul francez al lui Carol I între anii 1866-1868.
Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)… Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu­ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de… spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in­formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa­milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.
________

Scrisoarea 1 (Partea a III-a)
(către Madame Hortense Cornu)

Bucureşti, 2/14 noiembrie 1866
(continuare din numărul trecut)

Se vede clar că Prinţul Carol este iubit. Lumea aşteaptă totul de la el, pentru că el trebuie să schimbe faţa României. Dar, toţi cei care urmăresc cu luciditate cursul evenimentelor şi care ţin la binele românilor sunt constrânşi să convină că actuala Constituţie face ca orice progres să fie imposibil. Prinţul nu mai are nicio iniţiativă, iar miniştrii se perindă la conducere prea repede pentru a ajunge să cunoască diversele servicii componente ale propriei administraţii…

Un spion la Curtea lui Carol I al Romaniei

Etichete

Carol I, Hortense Cornu, Napleon III, picot, Romania, spion, Tuileries

(SCRISOAREA I, partea a II a)

Scrisorile secrete ale lui Emile Picot, secretarul francez al lui Carol I între anii 1866-1868. Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)… Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu­ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de… spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in­formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa­milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.

Bulevardul umed al Brăilei

Etichete

Panait Istrati, Sile Dinicu, Teatrul Regal, Titi Ursan, trigoane, Valeria Ursan

„Tata avea doua brutarii… Ah, mirosul de paine din timpurile acelea!” O vezi pe braileanca Valia Ursan inchizand ochii si intelegi ca, pentru cateva clipe, e din nou copila si adolescenta rebela care, candva, demult, alerga desculta dintr-un colt intr-altul al orasului, „iscodind” viata din mahalale si din port. Ori, eleganta, intrand, duminica, impreuna cu parintii, in Restaurantul Metropol de la parterul Teatrului Regal. Aici venea numai protipendada. Canta Sile Dinicu, se dadeau baluri, tangoul era la moda, iar in gradina de vara fanfara militara interpreta valsuri. Era Braila lui Papacanaris si a lui Andronic, unde gaseai cele mai grozave trigoane si baclavale.

Mânăstirea din vagonul morții

Etichete

Basarabia, Mitropolia Basarabiei, Moldova, Nifon si Casian, Prut, Stoianovca, Tiganca

Construit pentru a cutreiera zarile, vagonul de la Stoianovka si-a schimbat cursul si calatoreste spre Cer, ducand rugaciunile credinciosilor

Stoianovka: un sat basarabean pe malul Prutului, aproape de Cahul, unde traiesc majoritar bulgari. La suprafata – nimic deosebit pentru o localitate trecuta prin malaxorul epocii cu stea (rosie) in frunte. In adancime insa istoria tresare ca un muschi dezvelit. La Stoianovka au murit, in prima ofensiva romana pe frontul de Est (va mai amintiti: „Ostasi, va ordon treceti Prutul!”?) aproape 12.000 de militari.

Mânăstirea înaltă și subțire: Horaița

Etichete

Carol al II-lea, Casa Regala, Horaita, manastiri Neamt, Odessa, Principesa Elena, Zizi Lambrino

Ascunsă între pădurile legendare ale Neamţului, galben-roşietice sub patina toamnei, la poalele Munţilor Horăicioarei şi Stânişoarei, Mânăstirea Horaiţa ne-a părut, când am vizitat-o, cel mai frumos dar al lui Dumnezeu. Nu pentru că alte daruri n-ar mai fi fost pe pământ, ci doar că, „atunci şi în acel loc”, părea că timpul face loc unei blânde epifanii.

Povestea lui Hans Otto Roth, sasul care a semnat Marea Unire

Etichete

Corneliu Coposu, Hans Otto Roth, Marea Unire, Maria Luise Roth-Hoppner, sasilor

Hans Otto Roth şi-a început cariera de om politic printr-un gest magistral – susţinând aderarea saşilor la Unirea Transilvaniei cu România şi semnând hotărârea Adunării reprezentanţilor saşi de la Mediaş (8 ianuarie 1919) prin care se proclama unirea “poporului sas din Transilvania” cu Regatul României – şi şi-a încheiat-o sub ochii lui Corneliu Coposu, murind într-o baracă a lagărului de concentrare de la Ghencea.

„Cu profundă emoţie am sărutat pământul României!”

Etichete

ecumenism, Ioan Paul II Romania, Parcul Cismigiu, Schitu Magureanu

Papa Ioan Paul al II – lea, București, mai 1999

Trec, aproape zilnic, prin piaţeta discret conturată în locul înalt, de unde se revarsă splendoarea verde a Parcului Cişmigiu. Cum urci dealul, pe dreapta, străjuieşte Biserica Schitu Măgureanu întemeiată, în 1752, de Marele Logofăt Constantin Văcărescu. Pe partea stângă, zăreşti cupola Nunţiaturii Papale, ridicată, în 1901, de Arhiepiscopul de Bucureşti, Francisc Xaveriu de Hornstein, preot elveţian, cu bani din partea ţării sale şi cu o subvenţie din partea Regelui Carol I.

În această clădire, a locuit, în timpul vizitei sale, în România, Papa Ioan Paul al II-lea. Piaţeta care uneşte, în linie dreaptă, Biserica Schitului cu Nunţiatura poartă, de la 1 august 2011, numele înaltului ierarh catolic. Un bust al părintelui, aşezat la întretăierea axelor, ne reaminteşte figura sa luminoasă şi zâmbetul iradiind nesfârşită căldură umană. Se spune că îngerii nu au expresie. Dar sfinţii? Cu siguranţă, au, fiiindcă, iată, Ioan Paul al II-lea e pe cale să fie sanctificat, după ce urmaşul său, Benedict al XVI-lea, l-a beatificat, în ianuarie 2011. Între altele, fie spus, pe lista beatificabililor se află, acum, şi un român, Monseniorul Vladimir Ghika, martir al închisorilor comuniste din ţară.

Ziua Romaniei, celebrata la Venetia pe cea mai mare scena muzicala

Etichete

Venetia, Ziua Romaniei

Soprana Irina Iordachescu si pianistul Stefan Doniga, in concert, la Venetia, de Ziua Nationala a Romaniei

Romania isi sarbatoreste Ziua Nationala la 1 Decembrie, data care aminteste si celebreaza momentul cel mai reprezentativ al istoriei si existentei poporului roman, unirea tuturor conationalilor intr-un singur stat, realizata in 1918. Purtatori de cuvant ai romanitaţii orientale, romanii si-au pastrat neintinata limba şi numele, amintitor Romei Eterne.