Iluzii pe copcă

Etichete

Baltaretul, copca, polac, Victor Kapusta

„Dar ce vei fi crezand matale, ca o mancat iarna lupchii?” Rasul sanatos al omului de langa mine ma molipseste si nu mai simt atat de puternic gerul care-mi musca obrajii cu perfidie. Sunt pe una dintre „baltile” care insotesc cursul Dunarii. „Ce-a mai ramas din baltile de odinioara!”, imi spune interlocutorul meu, un barbat zdravan, care se incumeta sa infrunte vremea cainoasa a primelor zile – calendaristice – de primavara.

Mânăstirea din vagonul morții

Etichete

Basarabia, Mitropolia Basarabiei, Moldova, Nifon si Casian, Prut, Stoianovca, Tiganca

Construit pentru a cutreiera zarile, vagonul de la Stoianovka si-a schimbat cursul si calatoreste spre Cer, ducand rugaciunile credinciosilor

Stoianovka: un sat basarabean pe malul Prutului, aproape de Cahul, unde traiesc majoritar bulgari. La suprafata – nimic deosebit pentru o localitate trecuta prin malaxorul epocii cu stea (rosie) in frunte. In adancime insa istoria tresare ca un muschi dezvelit. La Stoianovka au murit, in prima ofensiva romana pe frontul de Est (va mai amintiti: „Ostasi, va ordon treceti Prutul!”?) aproape 12.000 de militari.

Pâinea Maicii Irodiada

Etichete

Basarabia, Hirova, Maica Irodiada, manastiri Basarabia, retete

Blânda şi luminoasa maică Irodiada! La Mănăstirea Hirova, în Basarabia cea tăinută, la care ajungi urmând inscripţia stângace de pe indicatorul un pic şui spre Nicolăuca, am ajuns de câteva ori, în verile ultimilor 15 ani. Pe Maica Irodiada am găsit-o de fiecare dată mai luminoasă şi mai blândă de cum o lăsasem, de parcă Dumnezeu o străvezea, ca să o dăruiască, într-un târziu, Lumii celei Luminate.

Mânăstirea înaltă și subțire: Horaița

Etichete

Carol al II-lea, Casa Regala, Horaita, manastiri Neamt, Odessa, Principesa Elena, Zizi Lambrino

Ascunsă între pădurile legendare ale Neamţului, galben-roşietice sub patina toamnei, la poalele Munţilor Horăicioarei şi Stânişoarei, Mânăstirea Horaiţa ne-a părut, când am vizitat-o, cel mai frumos dar al lui Dumnezeu. Nu pentru că alte daruri n-ar mai fi fost pe pământ, ci doar că, „atunci şi în acel loc”, părea că timpul face loc unei blânde epifanii.

Povestea lui Hans Otto Roth, sasul care a semnat Marea Unire

Etichete

Corneliu Coposu, Hans Otto Roth, Marea Unire, Maria Luise Roth-Hoppner, sasilor

Hans Otto Roth şi-a început cariera de om politic printr-un gest magistral – susţinând aderarea saşilor la Unirea Transilvaniei cu România şi semnând hotărârea Adunării reprezentanţilor saşi de la Mediaş (8 ianuarie 1919) prin care se proclama unirea “poporului sas din Transilvania” cu Regatul României – şi şi-a încheiat-o sub ochii lui Corneliu Coposu, murind într-o baracă a lagărului de concentrare de la Ghencea.

Tânjind la scrumbia de Dunăre

Etichete

Dunare, Gropeni Stelica, sacru, scrumbia, tanjind

La Braila, a vorbi despre scrumbie inseamna a patrunde intr-un spatiu aproape sacru. Fantastic si real, universul pestelui argintiu are (asa gandeam intr-o zi de primavara, asezat in barca cu vasle) un cerber pe masura: nea Stelica, pescarul din Gropeni, pe care trebuie sa-l cunosti daca vrei sa-ntelegi mecanismul viului acvatic. Sporovaiesti cu el despre una-alta si ajungi, invariabil, la pestele asta de Dunare: ochii pescarului se-aprind si, brusc, incepe a-ti vorbi cu insufletire. Afli ca scrumbia migreaza numai in aprilie in apele dulci, ca sa-si depuna icrele. Atunci e foarte grasa (“practic, o poti praji, pe urma, in grasimea proprie”). E grabita, inainteaza cu 50 km/h pe fundul Dunarii si e usor de prins, pentru ca e infometata si devine rapitoare.

Pe urmele Regelui Carol I, la Gastein. Unde se tratau principii, regii și împărații Europei?

Etichete

Austria, Bad Gastein, Regele Carol I

Bad Gastein. O staţiune balneară, în Austria, aflată cam la aceeaşi altitudine cu Sinaia. Un loc pitoresc, în inima Alpilor, pe vechea vale romană a Gastunei, care, la altitudinea de aproape 1000 de metri, mi-a amintit de Sinaia românească. „O Sinaie” mai mare, cu clădiri mai impunătoare, mai cosmopolită. Un orăşel care, ca şi staţiunea de pe Valea Prahovei, poartă urmele paşilor unui rege român. La Bad Gastein şi-a petrecut patru veri la rând Regele Carol I.

Chipuri din satul fotografului Marii Uniri, Samoilă Mârza

Etichete

1 decembrie 1918, Alba, Marea Unire, Samoila Marza

In dimineata de sfarsit de noiembrie, satul dormiteaza sub un cer mohorat. Cum treci podul, dinspre Santimbru, Galtiu ti se arata in tonuri de gri, de rozuri fanate, de verde prafuit si arama acoperita de bruma. E liniste, de parca n-ar fi inceput de sap­ta­mana, de parca n-ar urma Ziua Na­tio­nala. In satul in care s-a nascut Sa­mo­ila Marza, fotograful Unirii – uni­cul –, nu se mai strang taranii, laolal­ta, sa plece impreuna spre Alba Iulia.

Ce a vazut Mos Cernei in Texas

Etichete

Basarabia, Cernei, Texas, whisky

„Am avut un unchi de-al tatei, care, nascut prin 1898, a trait o viata lunga si in care a vazut multe. In 1916 a luptat la Marasti, in componenta armatei ruse. Cum era mai tanar, ceilalti il trimiteau dupa apa la un parau care se afla in zona neutra, adica intre pozitiile beligerantilor. De obicei nu se tragea cand cineva venea sa ia apa, deoarece de fantana in cauza se foloseau si unii, si altii. Dar, ca inadins, noaptea, austriecii au fost schimbati cu nemti, care erau mai inraiti. Au tras cu pusca cu luneta cand el bea apa, sprijinit de colacul fantanii. Glontele a strapuns gamela, dar pe el nu l-a atins. Un tintas siberian de dincoace, care nimerea fara luneta intr-un fund de caldare la distanta de un kilometru, l-a imobilizat pe lunetist si mosul nostru s-a intors teafar pe pozitii. Ulterior gamela din arama, strapunsa de glonte, se pastra ca o relicva in familia noastra. Dar dupa o joaca am uitat-o in curte, unde a calcat-o un tractor care adusese ceva.

Reporter in Basarabia de Sud. Eminescu nu primeste viza pentru Odessa. Articol pentru care am primit 5 ani interdictie de intrare in Ucraina

Etichete

Basarabia, Basarabia de Sud, consulat, Eminescu, Odessa, securitatea, Ucraina

La Odessa, singurul tarm de unde Eminescu a privit indelung marea, nu se gaseste un loc pentru bustul poetului national al romanilor.

In august 1885, Eminescu trimitea o scrisoare prietenului sau, Burla, la doua saptamani dupa sosirea la Odessa, unde urma o cura de insanatosire. “Dusmanul cel mare al singuratatii mele”, scria marele poet, “e uratul. Persoanele care sunt aici nu vorbesc decat ruseste sau leseste… Astfel, desi nu tocmai vorbaret de felul meu, sunt condamnat la un mutism absolut… Vantul si valurile lacului, cu freamatul lor neincetat, iata singurul acompaniament al zilelor si noptilor care se scurg uniform si monoton, ca bataile unui ceasornic de perete. Rogu-te, dar, sa nu ma uiti aici, irosit printre rusi.”