Pâinea Maicii Irodiada

Etichete

Basarabia, Hirova, Maica Irodiada, manastiri Basarabia, retete

Blânda şi luminoasa maică Irodiada! La Mănăstirea Hirova, în Basarabia cea tăinută, la care ajungi urmând inscripţia stângace de pe indicatorul un pic şui spre Nicolăuca, am ajuns de câteva ori, în verile ultimilor 15 ani. Pe Maica Irodiada am găsit-o de fiecare dată mai luminoasă şi mai blândă de cum o lăsasem, de parcă Dumnezeu o străvezea, ca să o dăruiască, într-un târziu, Lumii celei Luminate.

Mânăstirea înaltă și subțire: Horaița

Etichete

Carol al II-lea, Casa Regala, Horaita, manastiri Neamt, Odessa, Principesa Elena, Zizi Lambrino

Ascunsă între pădurile legendare ale Neamţului, galben-roşietice sub patina toamnei, la poalele Munţilor Horăicioarei şi Stânişoarei, Mânăstirea Horaiţa ne-a părut, când am vizitat-o, cel mai frumos dar al lui Dumnezeu. Nu pentru că alte daruri n-ar mai fi fost pe pământ, ci doar că, „atunci şi în acel loc”, părea că timpul face loc unei blânde epifanii.

Solzii de piatră ai Văcăreștilor

Etichete

Ceausescu, fanariot, Manastirea Vacaresti, Mavrocordat, Nicolae Iorga, ortodoxia

Mănăstirile pierdute ale Bucureştilor ; ctitoria lui Nicolae Mavrocordat

“Poarta greoaie se deschide şi înaintezi prin mari curţi pustii, dincolo de zidurile cărora se aud comenzi scurte, paşii apăsaţi ai trupei şi un necontenit urlet prelung în care se amestecă strigătele şi râsetele celor cinci sute de întemniţaţi cari se închid în chiliile lor pentru odihnă, pentru somnul dobitocesc, pentru gîndurile rele şi muşcăturile de căinţă ale nopţii.”…Astfel descria, pe la 1916, savantul Nicolae Iorga una dintre cele mai neobişnuite şi dramatice construcţii eclesiastice ale spaţiului ortodox balcanic, Mânăstirea Văcăreşti. Construcţia lăcaşului a fost începută în 1716 de domnitorul fanariot, Nicolae Mavrocordat şi terminată în septembrie 1724, când biserica mânăstirii a fost târnosită cu hramul Sfânta Treime.

„Cu profundă emoţie am sărutat pământul României!”

Etichete

ecumenism, Ioan Paul II Romania, Parcul Cismigiu, Schitu Magureanu

Papa Ioan Paul al II – lea, București, mai 1999

Trec, aproape zilnic, prin piaţeta discret conturată în locul înalt, de unde se revarsă splendoarea verde a Parcului Cişmigiu. Cum urci dealul, pe dreapta, străjuieşte Biserica Schitu Măgureanu întemeiată, în 1752, de Marele Logofăt Constantin Văcărescu. Pe partea stângă, zăreşti cupola Nunţiaturii Papale, ridicată, în 1901, de Arhiepiscopul de Bucureşti, Francisc Xaveriu de Hornstein, preot elveţian, cu bani din partea ţării sale şi cu o subvenţie din partea Regelui Carol I.

În această clădire, a locuit, în timpul vizitei sale, în România, Papa Ioan Paul al II-lea. Piaţeta care uneşte, în linie dreaptă, Biserica Schitului cu Nunţiatura poartă, de la 1 august 2011, numele înaltului ierarh catolic. Un bust al părintelui, aşezat la întretăierea axelor, ne reaminteşte figura sa luminoasă şi zâmbetul iradiind nesfârşită căldură umană. Se spune că îngerii nu au expresie. Dar sfinţii? Cu siguranţă, au, fiiindcă, iată, Ioan Paul al II-lea e pe cale să fie sanctificat, după ce urmaşul său, Benedict al XVI-lea, l-a beatificat, în ianuarie 2011. Între altele, fie spus, pe lista beatificabililor se află, acum, şi un român, Monseniorul Vladimir Ghika, martir al închisorilor comuniste din ţară.

Mitropolia Basarabiei, o istorie seculară

Etichete

Basarabia

Sub o formă sau alta, cele două mitropolii din Basarabia – una, Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, aflată sub pulpana Patriarhiei Ruse; cea de-a doua, Mitropolia Basarabiei, pendinte de Patriarhia Română – se revendică din aceeaşi rădăcină. Doar că fiecare dintre ele porneşte, ca să zicem aşa, de la un moment diferit al istoriei.

Şi noi putem să ne începem demersul jurnalistic tot din momente diferite ale istoriei. De la o Mitropolie a Moldovei atestată documentar încă din 1386. De la un Iosif I Muşat, recunoscut de scaunul patriarhal de la Constantinopol ca mitropolit canonic al întregii Moldove, cu reşedinţa la Suceava, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în 1401. Mai târziu Ştefan cel Marea ctitorea o serie de aşezăminte religioase în teritoriul dintre Prut şi Nistru.