La prima intalnire cu Dimitros, pescarul dintr-un port de langa Olimp, nu banuiam ca-ntr-o zi voi scrie despre el. Cand i-am fotografiat pestii, nici n-a vrut sa vorbeasca; imi tot facea semne nepoliticoase, intre care acela, specific grecilor, cu degetele de la mana raschirate: adica, cinci generatii de-acum incolo n-o sa ma-ngaduie. Aflasem, totusi, ca o sticla de uzo e cel mai bun ambasador. In scurt timp, mi-am dat dreptate, pentru ca limba lui Dimitros s-a dezlegat si primul lucru pe care l-a spus a fost: „Eu sunt pescar”. Cucerit de simplitatea acestei propozitii dezarmante, m-am suit in barcuta cu numele „Nike”, trasa nu departe de cherhana. Dimitros se intorsese de la pescuit si scotea, impreuna cu nepotul sau, Nikos, cele cateva zeci de kilograme de peste prins in ochiurile viclene ale navodului, cu gesturi sigure si repetate identic. Din cand in cand, ne arata cu privirea vreo cochilie neobisnuita, un octopod, o pisica de mare sau un arici. Neptun a fost darnic azi… Continuă lectura
„Eu sunt pescar…”
22 Sâmbătă nov. 2014
Posted in travel
Valentinotes 