Acum 100 de ani : Către românii basarabeni

image3

Mai deunazi a trebuit sa treaca peste noi si acea fatala “aniversare de catre rusi a rapirii Basarabiei’. Si pe cand dincolo de Nistru un popor mare benchetuia, dincoace, cu inimile infrigrate de durere purtam doliul grozav al acelei zile. Departe insa ca aceasta aniversare a vecinilor nostri sa inabuse sentimentele de iubire catre frati si loc natal, a redesteptat focul sacru de regenerare a neamurilor: PATRIOTISMUL.

Citește în continuare

Un spion la Curtea lui Carol I al României

Etichete

, , , , ,

Scrisorile secrete ale lui Emile Picot, secretarul francez al lui Carol I între anii 1866-1868.
Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)… Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu­ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de… spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in­formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa­milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.
________

Scrisoarea 1 (Partea a III-a)
(către Madame Hortense Cornu)

Bucureşti, 2/14 noiembrie 1866
(continuare din numărul trecut)

Se vede clar că Prinţul Carol este iubit. Lumea aşteaptă totul de la el, pentru că el trebuie să schimbe faţa României. Dar, toţi cei care urmăresc cu luciditate cursul evenimentelor şi care ţin la binele românilor sunt constrânşi să convină că actuala Constituţie face ca orice progres să fie imposibil. Prinţul nu mai are nicio iniţiativă, iar miniştrii se perindă la conducere prea repede pentru a ajunge să cunoască diversele servicii componente ale propriei administraţii…

Citește în continuare

Un spion la Curtea lui Carol I al Romaniei

Etichete

, , , , , ,

(SCRISOAREA I, partea a II a)

Scrisorile secrete ale lui Emile Picot, secretarul francez al lui Carol I între anii 1866-1868. Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)… Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu­ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de… spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in­formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa­milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.

Citește în continuare

Un spion la Curtea lui Carol I al Romaniei

(SCRISOAREA I, partea I)

Scrisorile secrete ale lui Emile Picot, secretarul francez al lui Carol I între anii 1866-1868. Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)… Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu­ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de… spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in­formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa­milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.

Citește în continuare

Spectacolul Venetiei

1

O schiţă creionată grăbit dintr-un colţ al Pieţei San Marco. Cetatea Dogilor ne dezvăluie identitatea sa ca o tânără “maschera‘‘ care ridică pentru o clipă ca­tifeaua măştii de pe figură. Câteva dimensiuni definesc Veneţia în fiecare moment al existenţei ei. Iar aceste caracteristici perene sunt reverberate astăzi, într-o epocă a turismului supradimensionat.

Citește în continuare

Bulevardul umed al Brăilei

Etichete

, , , , ,

„Tata avea doua brutarii… Ah, mirosul de paine din timpurile acelea!” O vezi pe braileanca Valia Ursan inchizand ochii si intelegi ca, pentru cateva clipe, e din nou copila si adolescenta rebela care, candva, demult, alerga desculta dintr-un colt intr-altul al orasului, „iscodind” viata din mahalale si din port. Ori, eleganta, intrand, duminica, impreuna cu parintii, in Restaurantul Metropol de la parterul Teatrului Regal. Aici venea numai protipendada. Canta Sile Dinicu, se dadeau baluri, tangoul era la moda, iar in gradina de vara fanfara militara interpreta valsuri. Era Braila lui Papacanaris si a lui Andronic, unde gaseai cele mai grozave trigoane si baclavale.

Citește în continuare

Iluzii pe copcă

Etichete

, , ,

a

„Dar ce vei fi crezand matale, ca o mancat iarna lupchii?” Rasul sanatos al omului de langa mine ma molipseste si nu mai simt atat de puternic gerul care-mi musca obrajii cu perfidie. Sunt pe una dintre „baltile” care insotesc cursul Dunarii. „Ce-a mai ramas din baltile de odinioara!”, imi spune interlocutorul meu, un barbat zdravan, care se incumeta sa infrunte vremea cainoasa a primelor zile – calendaristice – de primavara.

Citește în continuare

Cum vâna femeile Casanova?

Etichete

, ,

1

Casanova, cel mai mare seducător din lume. Numele său a devenit sinonimul seducţiei. Adevărata lui personalitate depăşeşte însă cu mult legenda scandaloasă a aventurilor sexuale.

Autor prolific şi formidabil povestitor, aventurier de anvergură internaţională lansat în iniţiative curajoase (a inventat, printre altele, loteria modernă), Casanova a fost primit în sălile de bal şi în dormitoarele claselor sociale cele mai înalte din Europa. Citește în continuare

Mânăstirea din vagonul morții

Etichete

, , , , , ,

Construit pentru a cutreiera zarile, vagonul de la Stoianovka si-a schimbat cursul si calatoreste spre Cer, ducand rugaciunile credinciosilor

Stoianovka: un sat basarabean pe malul Prutului, aproape de Cahul, unde traiesc majoritar bulgari. La suprafata – nimic deosebit pentru o localitate trecuta prin malaxorul epocii cu stea (rosie) in frunte. In adancime insa istoria tresare ca un muschi dezvelit. La Stoianovka au murit, in prima ofensiva romana pe frontul de Est (va mai amintiti: „Ostasi, va ordon treceti Prutul!”?) aproape 12.000 de militari.

Citește în continuare

Pâinea Maicii Irodiada

Etichete

, , , ,

Blânda şi luminoasa maică Irodiada! La Mănăstirea Hirova, în Basarabia cea tăinută, la care ajungi urmând inscripţia stângace de pe indicatorul un pic şui spre Nicolăuca, am ajuns de câteva ori, în verile ultimilor 15 ani. Pe Maica Irodiada am găsit-o de fiecare dată mai luminoasă şi mai blândă de cum o lăsasem, de parcă Dumnezeu o străvezea, ca să o dăruiască, într-un târziu, Lumii celei Luminate.

Citește în continuare