Bulevardul umed al Brăilei

Etichete

Panait Istrati, Sile Dinicu, Teatrul Regal, Titi Ursan, trigoane, Valeria Ursan

„Tata avea doua brutarii… Ah, mirosul de paine din timpurile acelea!” O vezi pe braileanca Valia Ursan inchizand ochii si intelegi ca, pentru cateva clipe, e din nou copila si adolescenta rebela care, candva, demult, alerga desculta dintr-un colt intr-altul al orasului, „iscodind” viata din mahalale si din port. Ori, eleganta, intrand, duminica, impreuna cu parintii, in Restaurantul Metropol de la parterul Teatrului Regal. Aici venea numai protipendada. Canta Sile Dinicu, se dadeau baluri, tangoul era la moda, iar in gradina de vara fanfara militara interpreta valsuri. Era Braila lui Papacanaris si a lui Andronic, unde gaseai cele mai grozave trigoane si baclavale.

Iluzii pe copcă

Etichete

Baltaretul, copca, polac, Victor Kapusta

„Dar ce vei fi crezand matale, ca o mancat iarna lupchii?” Rasul sanatos al omului de langa mine ma molipseste si nu mai simt atat de puternic gerul care-mi musca obrajii cu perfidie. Sunt pe una dintre „baltile” care insotesc cursul Dunarii. „Ce-a mai ramas din baltile de odinioara!”, imi spune interlocutorul meu, un barbat zdravan, care se incumeta sa infrunte vremea cainoasa a primelor zile – calendaristice – de primavara.

Cum vâna femeile Casanova?

Etichete

Albert Gardin, Casanova, Venetia

Casanova, cel mai mare seducător din lume. Numele său a devenit sinonimul seducţiei. Adevărata lui personalitate depăşeşte însă cu mult legenda scandaloasă a aventurilor sexuale.

Autor prolific şi formidabil povestitor, aventurier de anvergură internaţională lansat în iniţiative curajoase (a inventat, printre altele, loteria modernă), Casanova a fost primit în sălile de bal şi în dormitoarele claselor sociale cele mai înalte din Europa.

Mânăstirea din vagonul morții

Etichete

Basarabia, Mitropolia Basarabiei, Moldova, Nifon si Casian, Prut, Stoianovca, Tiganca

Construit pentru a cutreiera zarile, vagonul de la Stoianovka si-a schimbat cursul si calatoreste spre Cer, ducand rugaciunile credinciosilor

Stoianovka: un sat basarabean pe malul Prutului, aproape de Cahul, unde traiesc majoritar bulgari. La suprafata – nimic deosebit pentru o localitate trecuta prin malaxorul epocii cu stea (rosie) in frunte. In adancime insa istoria tresare ca un muschi dezvelit. La Stoianovka au murit, in prima ofensiva romana pe frontul de Est (va mai amintiti: „Ostasi, va ordon treceti Prutul!”?) aproape 12.000 de militari.

Pâinea Maicii Irodiada

Etichete

Basarabia, Hirova, Maica Irodiada, manastiri Basarabia, retete

Blânda şi luminoasa maică Irodiada! La Mănăstirea Hirova, în Basarabia cea tăinută, la care ajungi urmând inscripţia stângace de pe indicatorul un pic şui spre Nicolăuca, am ajuns de câteva ori, în verile ultimilor 15 ani. Pe Maica Irodiada am găsit-o de fiecare dată mai luminoasă şi mai blândă de cum o lăsasem, de parcă Dumnezeu o străvezea, ca să o dăruiască, într-un târziu, Lumii celei Luminate.

Mânăstirea înaltă și subțire: Horaița

Etichete

Carol al II-lea, Casa Regala, Horaita, manastiri Neamt, Odessa, Principesa Elena, Zizi Lambrino

Ascunsă între pădurile legendare ale Neamţului, galben-roşietice sub patina toamnei, la poalele Munţilor Horăicioarei şi Stânişoarei, Mânăstirea Horaiţa ne-a părut, când am vizitat-o, cel mai frumos dar al lui Dumnezeu. Nu pentru că alte daruri n-ar mai fi fost pe pământ, ci doar că, „atunci şi în acel loc”, părea că timpul face loc unei blânde epifanii.

Frumoasa Aliki

Etichete

Aliki, Kouros, Limenas, Marmarostra, Olimp, Thassos

Mai intai, m-a frapat o imagine descoperita pe internet, atunci cand am pregatit calatoria in Thassos: tentacule de caracatita intinse la uscat, cu carlige de rufe multicolore. Era, inainte de toate, un clenci pentru turisti.

La Aliki, pe un promontoriu din sud-estul insulei, aveam sa descopar si sa fotografiez eu insumi plaja, privita printre tentaculele de octopus. Insa, mai mult decat atat, am descoperit aici un preaplin de legende si arome. La numai cativa zeci de metri distanta de terasa imbietoare, se afla ruinele unei agora antice si, pe deal, ramasitele unei bazilici din secolul al V-lea.

Povestea lui Hans Otto Roth, sasul care a semnat Marea Unire

Etichete

Corneliu Coposu, Hans Otto Roth, Marea Unire, Maria Luise Roth-Hoppner, sasilor

Hans Otto Roth şi-a început cariera de om politic printr-un gest magistral – susţinând aderarea saşilor la Unirea Transilvaniei cu România şi semnând hotărârea Adunării reprezentanţilor saşi de la Mediaş (8 ianuarie 1919) prin care se proclama unirea “poporului sas din Transilvania” cu Regatul României – şi şi-a încheiat-o sub ochii lui Corneliu Coposu, murind într-o baracă a lagărului de concentrare de la Ghencea.

Solzii de piatră ai Văcăreștilor

Etichete

Ceausescu, fanariot, Manastirea Vacaresti, Mavrocordat, Nicolae Iorga, ortodoxia

Mănăstirile pierdute ale Bucureştilor ; ctitoria lui Nicolae Mavrocordat

“Poarta greoaie se deschide şi înaintezi prin mari curţi pustii, dincolo de zidurile cărora se aud comenzi scurte, paşii apăsaţi ai trupei şi un necontenit urlet prelung în care se amestecă strigătele şi râsetele celor cinci sute de întemniţaţi cari se închid în chiliile lor pentru odihnă, pentru somnul dobitocesc, pentru gîndurile rele şi muşcăturile de căinţă ale nopţii.”…Astfel descria, pe la 1916, savantul Nicolae Iorga una dintre cele mai neobişnuite şi dramatice construcţii eclesiastice ale spaţiului ortodox balcanic, Mânăstirea Văcăreşti. Construcţia lăcaşului a fost începută în 1716 de domnitorul fanariot, Nicolae Mavrocordat şi terminată în septembrie 1724, când biserica mânăstirii a fost târnosită cu hramul Sfânta Treime.

„Cu profundă emoţie am sărutat pământul României!”

Etichete

ecumenism, Ioan Paul II Romania, Parcul Cismigiu, Schitu Magureanu

Papa Ioan Paul al II – lea, București, mai 1999

Trec, aproape zilnic, prin piaţeta discret conturată în locul înalt, de unde se revarsă splendoarea verde a Parcului Cişmigiu. Cum urci dealul, pe dreapta, străjuieşte Biserica Schitu Măgureanu întemeiată, în 1752, de Marele Logofăt Constantin Văcărescu. Pe partea stângă, zăreşti cupola Nunţiaturii Papale, ridicată, în 1901, de Arhiepiscopul de Bucureşti, Francisc Xaveriu de Hornstein, preot elveţian, cu bani din partea ţării sale şi cu o subvenţie din partea Regelui Carol I.

În această clădire, a locuit, în timpul vizitei sale, în România, Papa Ioan Paul al II-lea. Piaţeta care uneşte, în linie dreaptă, Biserica Schitului cu Nunţiatura poartă, de la 1 august 2011, numele înaltului ierarh catolic. Un bust al părintelui, aşezat la întretăierea axelor, ne reaminteşte figura sa luminoasă şi zâmbetul iradiind nesfârşită căldură umană. Se spune că îngerii nu au expresie. Dar sfinţii? Cu siguranţă, au, fiiindcă, iată, Ioan Paul al II-lea e pe cale să fie sanctificat, după ce urmaşul său, Benedict al XVI-lea, l-a beatificat, în ianuarie 2011. Între altele, fie spus, pe lista beatificabililor se află, acum, şi un român, Monseniorul Vladimir Ghika, martir al închisorilor comuniste din ţară.