Mânăstirea înaltă și subțire: Horaița

Etichete

, , , , , ,

02 Ascunsă între pădurile legendare ale Neamţului, galben-roşietice sub patina toamnei, la poalele Munţilor Horăicioarei şi Stânişoarei, Mânăstirea Horaiţa ne-a părut, când am vizitat-o, cel mai frumos dar al lui Dumnezeu. Nu pentru că alte daruri n-ar mai fi fost pe pământ, ci doar că, „atunci şi în acel loc”, părea că timpul face loc unei blânde epifanii. Continuă lectura

Anunțuri

Frumoasa Aliki

Etichete

, , , , ,

Aliki si cele doua golfuri Mai intai, m-a frapat o imagine descoperita pe internet, atunci cand am pregatit calatoria in Thassos: tentacule de caracatita intinse la uscat, cu carlige de rufe multicolore. Era, inainte de toate, un clenci pentru turisti.

La Aliki, pe un promontoriu din sud-estul insulei, aveam sa descopar si sa fotografiez eu insumi plaja, privita printre tentaculele de octopus. Insa, mai mult decat atat, am descoperit aici un preaplin de legende si arome. La numai cativa zeci de metri distanta de terasa imbietoare, se afla ruinele unei agora antice si, pe deal, ramasitele unei bazilici din secolul al V-lea. Continuă lectura

Povestea lui Hans Otto Roth, sasul care a semnat Marea Unire

Etichete

, , , ,

Hans Otto Roth şi-a început cariera de om politic printr-un gest magistral – susţinând aderarea saşilor la Unirea Transilvaniei cu România şi semnând hotărârea Adunării reprezentanţilor saşi de la Mediaş (8 ianuarie 1919) prin care se proclama unirea “poporului sas din Transilvania” cu Regatul României – şi şi-a încheiat-o sub ochii lui Corneliu Coposu, murind într-o baracă a lagărului de concentrare de la Ghencea.

Continuă lectura

Solzii de piatră ai Văcăreștilor

Etichete

, , , , ,

Mănăstirile pierdute ale Bucureştilor ; ctitoria lui Nicolae Mavrocordat

bucuresti-555-solzii-de-piatra-ai-vacarestilor-18493075

“Poarta greoaie se deschide şi înaintezi prin mari curţi pustii, dincolo de zidurile cărora se aud comenzi scurte, paşii apăsaţi ai trupei şi un necontenit urlet prelung în care se amestecă strigătele şi râsetele celor cinci sute de întemniţaţi cari se închid în chiliile lor pentru odihnă, pentru somnul dobitocesc, pentru gîndurile rele şi muşcăturile de căinţă ale nopţii.”…Astfel descria, pe la 1916, savantul Nicolae Iorga una dintre cele mai neobişnuite şi dramatice construcţii eclesiastice ale spaţiului ortodox balcanic, Mânăstirea Văcăreşti. Construcţia lăcaşului a fost începută în 1716 de domnitorul fanariot, Nicolae Mavrocordat şi terminată în septembrie 1724, când biserica mânăstirii a fost târnosită cu hramul Sfânta Treime.

Continuă lectura

„Cu profundă emoţie am sărutat pământul României!”

Etichete

, , ,

Papa Ioan Paul al II – lea, București, mai 1999

Trec, aproape zilnic, prin piaţeta discret conturată în locul înalt, de unde se revarsă splendoarea verde a Parcului Cişmigiu. Cum urci dealul, pe dreapta, străjuieşte Biserica Schitu Măgureanu întemeiată, în 1752, de Marele Logofăt Constantin Văcărescu. Pe partea stângă, zăreşti cupola Nunţiaturii Papale, ridicată, în 1901, de Arhiepiscopul de Bucureşti, Francisc Xaveriu de Hornstein, preot elveţian, cu bani din partea ţării sale şi cu o subvenţie din partea Regelui Carol I.

download5

În această clădire, a locuit, în timpul vizitei sale, în România, Papa Ioan Paul al II-lea. Piaţeta care uneşte, în linie dreaptă, Biserica Schitului cu Nunţiatura poartă, de la 1 august 2011, numele înaltului ierarh catolic. Un bust al părintelui, aşezat la întretăierea axelor, ne reaminteşte figura sa luminoasă şi zâmbetul iradiind nesfârşită căldură umană. Se spune că îngerii nu au expresie. Dar sfinţii? Cu siguranţă, au, fiiindcă, iată, Ioan Paul al II-lea e pe cale să fie sanctificat, după ce urmaşul său, Benedict al XVI-lea, l-a beatificat, în ianuarie 2011. Între altele, fie spus, pe lista beatificabililor se află, acum, şi un român, Monseniorul Vladimir Ghika, martir al închisorilor comuniste din ţară. Continuă lectura

Tânjind la scrumbia de Dunăre

Etichete

, , , ,

1

La Braila, a vorbi despre scrumbie inseamna a patrunde intr-un spatiu aproape sacru. Fantastic si real, universul pestelui argintiu are (asa gandeam intr-o zi de primavara, asezat in barca cu vasle) un cerber pe masura: nea Stelica, pescarul din Gropeni, pe care trebuie sa-l cunosti daca vrei sa-ntelegi mecanismul viului acvatic. Sporovaiesti cu el despre una-alta si ajungi, invariabil, la pestele asta de Dunare: ochii pescarului se-aprind si, brusc, incepe a-ti vorbi cu insufletire. Afli ca scrumbia migreaza numai in aprilie in apele dulci, ca sa-si depuna icrele. Atunci e foarte grasa (“practic, o poti praji, pe urma, in grasimea proprie”). E grabita, inainteaza cu 50 km/h pe fundul Dunarii si e usor de prins, pentru ca e infometata si devine rapitoare. Continuă lectura

Pe urmele Regelui Carol I, la Gastein. Unde se tratau principii, regii și împărații Europei?

Etichete

, ,

Badgastein, vedere catre Kaiserhoff
Bad Gastein. O staţiune balneară, în Austria, aflată cam la aceeaşi altitudine cu Sinaia. Un loc pitoresc, în inima Alpilor, pe vechea vale romană a Gastunei, care, la altitudinea de aproape 1000 de metri, mi-a amintit de Sinaia românească. „O Sinaie” mai mare, cu clădiri mai impunătoare, mai cosmopolită. Un orăşel care, ca şi staţiunea de pe Valea Prahovei, poartă urmele paşilor unui rege român. La Bad Gastein şi-a petrecut patru veri la rând Regele Carol I. Continuă lectura

Chipuri din satul fotografului Marii Uniri, Samoilă Mârza

Etichete

, , ,

marza1
In dimineata de sfarsit de noiembrie, satul dormiteaza sub un cer mohorat. Cum treci podul, dinspre Santimbru, Galtiu ti se arata in tonuri de gri, de rozuri fanate, de verde prafuit si arama acoperita de bruma. E liniste, de parca n-ar fi inceput de sap­ta­mana, de parca n-ar urma Ziua Na­tio­nala. In satul in care s-a nascut Sa­mo­ila Marza, fotograful Unirii – uni­cul –, nu se mai strang taranii, laolal­ta, sa plece impreuna spre Alba Iulia. Continuă lectura

Mitropolia Basarabiei, o istorie seculară

Etichete

stefan

Sub o formă sau alta, cele două mitropolii din Basarabia – una, Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, aflată sub pulpana Patriarhiei Ruse; cea de-a doua, Mitropolia Basarabiei, pendinte de Patriarhia Română – se revendică din aceeaşi rădăcină. Doar că fiecare dintre ele porneşte, ca să zicem aşa, de la un moment diferit al istoriei.

Şi noi putem să ne începem demersul jurnalistic tot din momente diferite ale istoriei. De la o Mitropolie a Moldovei atestată documentar încă din 1386. De la un Iosif I Muşat, recunoscut de scaunul patriarhal de la Constantinopol ca mitropolit canonic al întregii Moldove, cu reşedinţa la Suceava, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, în 1401. Mai târziu Ştefan cel Marea ctitorea o serie de aşezăminte religioase în teritoriul dintre Prut şi Nistru. Continuă lectura